J.I. Packer și Carolyn Nystrom afirmă că rugăciunea este atât o datorie, cât și o încântare. Fiecare ucenic al lui Cristos trebuie să persevereze în această practică esențială, dar, în același timp, să considere rugăciunea un privilegiu și o bucurie. Atunci când începem să ne rugăm, de obicei lipsește bucuria, dar urmarea acestor sfaturi practice ne ajută să ajungem la intimitate cu Tatăl ceresc.

Rugăciunea este esența existenței creștine și implică emoții, convingeri, valori, speranțe și temeri, certitudini și incertitudini, cunoaștere și ignoranță. Paradoxul ar fi că, deși rugăciunea este, indiscutabil, normală, necesară și naturală pentru toți creștinii, în practică se dovedește permanent faptul că este departe de a fi o călătorie lină pe un ocean liniștit. De la Geneza până la Apocalipsa, Biblia abundă în porunci și în încurajări, alături de narațiuni despre oameni care au știut cum să se roage și care ne-au lăsat modele de urmat și de aplicat. Iar Noul Testament ne învață foarte multe despre rugăciune, marii noștri învățători fiind Isus, Pavel, Petru sau Iacov. Sensul este că trebuie să folosim rugăciunea nu ca pe o formulă, ci ca pe un model. Toate lucrurile sunt clare și evidente, dar, cu toate acestea…

Cu toate acestea noi ne zbatem, și nu doar pentru a ne face timp de rugăciune sau pentru a găsi un loc potrivit. Gândurile ne rătăcesc, inimile care au ars de dorința de a se ruga îngheață imediat ce începem să ne rugăm. Am crezut că știm ce avem să-I spunem lui Dumnezeu, dar mintea noastră își pierde concentrarea și încheiem printr-o tăcere stânjenitoare.

Ceea ce dorim noi este să fim ajutați să ne rugăm eficient, cu autenticitate și integritate, cu o concentrare plină de reverență, aici și acum. Unde găsim un astfel de ajutor? Rugăciunile bune reprezintă atât o datorie, cât și o desfătare, dar deseori noi trebuie să începem să ne rugăm din sentimentul datoriei. Pe măsură ce crește cunoașterea noastră despre rugăciune și o practicăm tot mai mult, Dumnezeu va sfinți eforturile noastre și vom începe să simțim o adevărată delectare în rugăciune.

 

NOTA AUTORILOR

Dacă tu semeni cu noi în ceea ce privește curiozitatea, atunci când vei ține în mână această carte probabil te vei întreba de ce apar pe copertă doi autori și poate vei vrea să știi cum a fost scrisă. Răspunsul pe care ți-l oferim este că J.I. a ținut mai multe prelegeri despre rugăciune, care au fost înregistrate, Carolyn a fost cea care a transcris mesajele, iar apoi a urmat un du-te-vino între cei doi autori; așa a luat naștere textul care exprimă părerile cumulate ale celor doi. Tot Carolyn s-a ocupat și de sfatul devoțional de la sfârșitul fiecărui capitol; InterVarsity Press a editat cu meticulozitate materialul, cum procedează întotdeauna, iar produsul final îl ții acum în mâinile tale.

Pentru că mesajele rostite ale lui J.I. conțin multe referințe personale și pentru că el are, oricum, un stil foarte personal, s-a hotărît ca modalitatea cea mai bună de parcurgere a materialului este să urmărească redarea mesajului transmis de J.I., deși cei doi autori au format un tandem. La fel a procedat și H.G. Welles scriind despre faptele Omului Invizibil, cartea conținând mesajele unui bărbat vizibil și ale unei femei invizibile. Totuși, J.I. și-a exprimat dorința ca cititorul să știe că, deși nu se vede, Carolyn a avut o contribuție mult mai mare decât pare la prima vedere.

Sperăm că, deși cărți care tratează subiectul rugăciunii sunt din abundență, ceea ce veți citi să fie util și poate nou pentru unii cititori. Nu le cerem cititorilor să aplice lucruri pe care noi înșine nu le-am aplicat și pe care nu am încercat să le punem în practică înainte de a le prezenta. Această carte izvorăște direct din inimile noastre, îndreptându-se spre inimile altora și pentru tot ce va realiza ea Dumnezeu să fie lăudat!

J.I. Packer

Carolyn Nystrom

 

CUVÂNT PENTRU CITITOR

Cartea are un titlu care îndeamnă la acțiune: Rugăciune. Este exact scopul cărții. Este un izvor pornit din inima a doi creștini care încearcă să se roage și care doresc să se fi rugat mai bine ca să poată împărtăși cu alți oameni asemănători lor ceea ce fac ei. Scrierea acestei cărți a fost o adevărată provocare și sperăm că și citirea ei va fi la fel.

Rugăciunea este esența existenței creștine și implică emoții, convingeri, valori, speranțe și temeri, certitudini și incertitudini, cunoaștere și ignoranță, deci există o multitudine de subiecte despre care am putut scrie. Discuția este practică și teoretică. Scopul nostru nu este doar să clarificăm înțelegerea creștină a subiectului rugăciunii, ci și să stimulăm viața creștină. În rugăciunea adevărată mintea, inima și mâinile colaborează foarte strâns. "Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea", spune Pavel (1 Corinteni, 14:15) și cuvintele sale ne arată calea adevărată a vieții interioare. Apoi mâinile noastre trebuie să fie gata să se miște așa cum ne arată Dumnezeu prin rugăciune. Ne rugăm ca să fie hrănite duhul și mintea, iar ascultarea creștină în domeniul rugăciunii să crească în urma citirii a ceea ce am scris noi.

Studierea vieții spirituale este o practică foarte răspândită astăzi și acest lucru întețește pericolul permanent al mulțumirii cu examinarea teoriei și a teologiei rugăciunii fără a merge mai departe. Toți avem înclinația de a ne amăgi singuri că a cunoaște este totuna cu a practica. Dar nu este așa! J.I., de exemplu, are o cunoaștere amplă despre crichet, un joc englezesc și poate relata plin de entuziasm despre subiect chiar și în miez de noapte, dar nu este jucător de crichet și nu a jucat nici măcar o singură partidă. De asemenea, adoră muzica clasică, stăpânind o cunoaștere vastă și poate oricând susține o conversație cu cei de specialitate, dar nu a compus niciodată muzică clasică și nu cântă la niciun instrument. Dacă petreci plin de bucurie o zi întreagă într-o bibliotecă citind cărți despre rugăciune, dar la sfârșitul zilei nu mai ai timpul, energia sau motivația de a murmura mai mult decât câteva cuvinte înainte de culcare într-o rugăciune, atunci nu ești o persoană care se roagă. Îi avertizăm pe toți cei care nu vor pune în practică rugăciunea că nu vor înțelege mare lucru pe măsură ce progresăm în prezentarea subiectului.

Să mai abordăm câteva aspecte personale. Ca și creștin, J.I. se consideră un pelerin, urmând calea pelerinului din cartea lui Bunyan, iar ca teolog (identitatea publică a lui J.I.) el se consideră un învățător de cateheză, cel care îi învață pe noii creștini și pe cei aflați în curs de maturizare principiile de bază ale creștinismului, căutând atât pe cale orală cât și prin scris să formeze ucenici maturi ai lui Isus Cristos. Ca pelerin creștin și teolog formator de ucenici, el se consideră un elev începător în școala rugăciunii a lui Dumnezeu, sentiment pe care-l împărtășește și Carolyn. Autoarea de romane polițiste Martha Grimes își alege numele cărților ei după câte un pub englezesc, iar una dintre cărți poartă numele de Help the Poor Struggler (Ajutați un sărman om care se străduiește). Suntem recunoscători că putem împrumuta această expresie pentru a arăta că noi toți, aceasta este convingerea noastră, suntem niște sărmani oameni care ne străduim să ne rugăm. Deci această carte privește spre Dumnezeu și cercetează Scriptura pentru a găsi ajutorul de care avem atât de mare nevoie.

Paradoxul ar fi că, deși rugăciunea este, indiscutabil, normală, necesară și naturală pentru toți creștinii, în practică se dovedește permanent faptul că este departe de a fi o călătorie lină pe un ocean liniștit. De la Geneza până la Apocalipsa, Biblia abundă în porunci și în încurajări, alături de narațiuni despre oameni care au știut cum să se roage și care ne-au lăsat modele de urmat și de aplicat. Mai relevant este Noul Testament. Isus Și-a învățat ucenicii "că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase" (Luca, 18:1) ilustrând acest adevăr prin pilda unei văduve perseverente. "Tot felul de rugăciuni și cereri", a spus Pavel, fac parte din armura pe care trebuie să o poarte fiecare creștin; toți credincioșii trebuie să se roage "toată vremea, prin Duhul… cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții", adică să folosească toate formele adecvate de rugăciune în toate situațiile (Efeseni, 6:18). "În orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri" (Filipeni, 4:6). "Rugați-vă neîncetat", cu alte cuvinte, continuați să vă rugați (1 Tesaloniceni, 5:17). Când ucenicii lui Isus L-au rugat: "Doamne, învață-ne să ne rugăm" (Luca, 11:1), El le-a răspuns: "Când vă rugați, să ziceți:…" și le-a dat ca model "Tatăl nostru", care apare și în Predica de pe Munte, după care le-a prezentat trei aspecte ale modului în care să nu se roage: "Iată, deci, cum trebuie să vă rugați:…" (Matei, 6:9). Sensul este că trebuie să folosim rugăciunea nu ca pe o formulă, ci ca pe un model. Toate lucrurile sunt clare și evidente, dar, cu toate acestea…

Cu toate acestea noi ne zbatem, și nu doar pentru a ne face timp de rugăciune sau pentru a găsi un loc potrivit. Gândurile ne rătăcesc, inimile care au ars de dorința de a se ruga îngheață imediat ce începem să ne rugăm. Am crezut că știm ce avem să-I spunem lui Dumnezeu, dar mintea noastră își pierde concentrarea când vrem să spunem ceva, zăpăceala în care ne găsim ne face să ne poticnim, să folosim cuvinte fără sens și să încheiem printr-o tăcere stânjenitoare. Dacă încercăm să folosim această tăcere pentru a-L asculta pe Dumnezeu vorbind, ne dăm seama că începem să visăm la diverse lucruri. Dacă recităm rugăciuni compuse sau psalmi în astfel de momente, cuvintele noastre vor suna fals și superficial. Inimile noastre sunt departe de ceea ce murmurăm cu buzele. De unde provine toată această dezorientare pe care fiecare am experimentat-o? Concepția că incapacitatea noastră de a ne ruga este cauzată de păcat, de alergia din sistemele noastre spirituale, alergie îndreptată spre Dumnezeu care acționează ca o forță blocând părtășia noastră cu El, este corectă, dar nu ne ajută prea mult. Ceea ce dorim noi este să fim ajutați să ne rugăm eficient, cu autenticitate și integritate, cu o concentrare plină de reverență, aici și acum. Unde găsim un astfel de ajutor? Rugăciunile bune reprezintă atât o datorie, cât și o desfătare, dar deseori noi trebuie să începem să ne rugăm din sentimentul datoriei. Pe măsură ce crește cunoașterea noastră despre rugăciune și o practicăm tot mai mult, Dumnezeu va sfinți eforturile noastre și vom începe să simțim o adevărată delectare în rugăciune. Vă rugăm cu insistență să citiți mai departe...